Printre buruieni uscate,
Şi gângănii alarmate,
Toamna lungă şi ploioasă,
A secerat ca o coasă,
Tot ce-a întâlnit în cale,
De pe munţi, dealuri şi vale,
Lăsându-le zgribulite,
Lăcrimate, pustiite...
.
Parcă-i nesfârşită ceaţa!
Când brumată-i dimineaţa,
Când mohorâtă cu ploi,
Udând pomişorii goi,
Dar şi vânturi nesfârşite...
Păsările îngrozite,
Părăsind cuiburi de-o vară,
Pe sub streşini se strecoară.
.
Le-a pictat şi au picat,
Le-a stropit cu ploi mărunte.
Cu mânie sus, la munte,
Burniţă a presurat
Şi pământul l-a muiat,
Topind snopi de ciumafai,
Dând la copii guturai.
.
Doar din galeria mică,
Scoate capul mort de frică,
Un şoricel tremurând,
Şi pe toamnă întrebând:
-Unde-s zilele senine?
Te-ai gândit doamnă, la mine,
Că am spice doar pe-o lună?!
S-a retras albit de brumă.
-->
Răspunsuri
Superbă baladă...Felicitări!
Îţi mulţumesc, Lenuş.
O zi încântătoare!
.
Aurora, cu drag
Minunată imagine!
Vă mulţumesc!
.
Stimă,
Auroara, eşti un pictor al cuvântului! Felicitări!!
Cu mare drag,
Ce frumos vorbeşti tu, Elena!
Mulţumesc din inimă!
.
Aurora, cu preţuire
Este foarte frumnoasă balada de toamnă, Aurora.
Încântată de trecere!
Vă mulţumesc mult!
.
Aurora, cu drag
Citesc cu incantare versurile tale, draga Aurora! Felicitari!
Calde mulţumiri, doamna Veronica!
.
Aurora, cu drag
-
1
-
2
de 2 Următor →