Balada frunzei de toamnă - autor Aurora Luchian

Tulburat şi închircit,

Privind codrul sărăcit,

Ceru-i mohorât, ar plânge...

Norii-fii în braţe-i strânge

Şi le pune botoşei,

Îmblăniţi, cu motocei,

Şi în taină le şopteşte:

-Brumărel deja, domneşte!

Plopul, ulmul şi un tei,

Năpădiţi de-un vânt holtei,

Fără ţel, copii, soţie,

După zburdul din câmpie,

Înspre ei s-a năpustit,

Ca un hun, ca un smintit;

Şi a scuturat din zbor,

Frunzuliţe, mototol!

Mlădiind morocănos,

Ulmul, cu un ram în jos,

Mai c-ar vrea frunza să-şi strângă!

Ramul parcă-i mâna stângă,

N-a izbutit să o ia!

Frunza veştedă jelea,

Cu mici lacrimi stacojii,

Galbene şi rugini...

Plopu-n semeţia sa,

La tulpină-şi aduna

Covoraş strâns cu migală,

Din frunza de astă vară.

Mâhnit că-i persecutat,

Foşnitor, uşor plecat,

Presăra şi croşeta,

Ce a fost verde, cândva...

Tot lovindu-şi ramul gol,

Nostalgic, cătând spre sol,

Teiu-şi aranjă ţinuta,

Că o cioară ca cucuta

De amară-n vorbe seci,

Îi zvârli: - De-acum în veci

N-o să mai fii arătos,

Toată fala-ţi stă pe jos!

De rănit, n-a ripostat!

Cine e mai vinovat,

Vântul, vitregindu-l iară,

Ori îndoliata cioară?

Şi în fremătări de dor,

Văzu frunza, cum din zbor,

A pus căpşorul fin,

Jos, cu foşnet, cu suspin,

Pe un smoc de urâciune,

Şi cu plapume de brume,

S-a-nvelit şi doarme dusă,

Doar de umezeli pătrunsă.

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  • of, ce trist! Toată fala-ţi stă pe jos!

    Văzu frunza, cum din zbor,

    A pus căpşorul fin,

    Jos, cu foşnet, cu suspin,

    Pe un smoc de urâciune,

    Şi cu plapume de brume,

    S-a-nvelit şi doarme dusă,

    Doar de umezeli pătrunsă.   -drag de versul tau, drag!

    • Vă mulţumesc din inimă,

      doamna Gabriela.

      .

      Aurora, cu drag 

  • De rănit, n-a ripostat!

    Cine e mai vinovat,

    Vântul, vitregindu-l iară,

    Ori îndoliata cioară?

    Şi în fremătări de dor,

    Văzu frunza, cum din zbor,

    A pus căpşorul fin,

    Jos, cu foşnet, cu suspin,

    Pe un smoc de urâciune,

    Şi cu plapume de brume,

    S-a-nvelit şi doarme dusă,

    Doar de umezeli pătrunsă."--- Minunat este tot ce vine din sufletul tau frumos, draga Aurora! Felicitari! 

    • Mulţumesc frumos, Dany!

      Mă bucur că ne-amn regăsit şi aici!

      .

      Aurora, cu drag

  • frunze-de-toamna-31648-o-1.jpg

    • Numai toamna ştie să combine nuanţele, atât de spectaculos!

      Vă mulţumesc, domnule Muntean.

      .

      Aurora, cu stimă

    • frunze-de-toamna-2_11ed9a36ba41b9.jpg?size=original

    • Va multumesc din inima!

    • 1939482069?profile=original

Acest răspuns a fost șters.
-->