Bate vântul, vâj, vâj, vâj,
Vara a trecut târâş.
Istovită de căldură,
A fost lungă şi cam dură,
Şi cuprinsă de furii,
Deşertase ploi zglobii,
Reci, năvalnice-n puhoaie,
Apoi ne zâmbea vioaie.
Acu-i tristă şi a plâns,
Desfătarea i s-a dus!
Dar are şi bucurie,
Că din holda aurie,
Scârţa, scârţa, carele
Au umplut hambarele!
Uscă fânul, iar în vie
Încălzi ciucuri, o mie!
Berzele s-au panicat:
-Nu cumva s-a terminat
Vara caldă, vremea noastră?
Cerul, din vopsea albastră,
Presură stropi generos,
Tulburat, morocănos,
De goni prin văgăuni
Pe hârciogi şi şoareci suri.
Cu năsucul umectat,
Popândăul s-a săltat,
Căpşoru-şi răsuci,
Strănutase. Uff, răci!
Apoi se-nchirci ca-n rugi:
-Toamnă, vara îmi alungi…
Ţine-ţi lacrimile-n poală,
Că am cămăruţa goală!
-->
Răspunsuri
Mulţumesc, Mimi.
.
Aurora, cu preţuire
Mă bucură trecerea dumneavoastră, doamna Ioniţă.
Vă mulţumesc.
.
Aurora, cu drag
Mulţumesc frumos, Lenuş.
.
Aurora, cu drag
Superbe versuri!
Strănutase. Uff, răci!
Apoi se-nchirci ca-n rugi:
-Toamnă, vara îmi alungi…
Ţine-ţi lacrimile-n poală,
Că am cămăruţa goală!-mititelul de el! si eu trebuie sa-mi umplu camara
FRUMOS!