Verde tot, și-n tălpi, și barba,
Peticel de catifea,
Îl confunzi ușor cu iarba,
Parcă-i zămislit de ea.
Trupu-i moale, de burete,
Și cu piciorușe lungi,
Sare-n locuri hăt! secrete,
Vrei să-l prinzi, dar nu-l ajungi.
S-a ascuns sub o frunziță,
Cântă vesel și aș vrea
Să îi pup năsuc, guriță,
Dar îl sperii, și nu-s rea.
Îi admir versul și saltul,
Nu știți cine-i, n-ați aflat?
E brotacul, cine altul
E vocal, verde, umflat.
Alura lui seamănă
Cu-o frunziță geamănă!
-->
Răspunsuri
Cu-o alură de verde crud
Încerc și sper să mă ud,
Fiindcă brotăcelu-acesta
Cred că va începe festa.
Bun găsit și în lumea celor mici!
Vă mulțumesc.