De un gard proaspăt vopsit,
Un căluţ s-a sprijinit.
În curte, toţi au aflat
Că e un căluţ dungat.
Nici nu ştiţi ce mare vervă!
„Nu cumva este o zebră?”,
Se-ntrebau cu toţi miraţi.
„Cine-a văzut cai dungaţi?”
Căluţul a observat,
Că e cam înconjurat.
- Ce-aveţi, fraţilor, cu mine?
Nu vă fac nici rău, nici bine!
Ce tot şuşotiţi mereu
Aşa, prin spatele meu?
Spuneţi, ce am făcut oare,
De mă bârfiţi aşa tare?
- Te rog, nu fi supărat!
Doar că pari haios dungat.
Ai o dungă maronie,
Iar alta mai verzulie.
Căluţul i-a liniştit:
- Ieri, la prânz, m-am sprijinit
De un gard vopsit atunci,
De aceea sunt cu dungi.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri