Un muscoi cu tălpi murdare,
S-a cocoţat pe o floare,
Cu petale delicate,
Albe şi catifelate.
Albina strângând nectar,
Văzându-l aşa murdar,
S-a albit de supărare,
Şi plină de indignare,
L-a mustrat, i-a zis "Hain",
Şi mai groaznic: "Asasin"
De flori zvelte, parfumate,
Şi dac-ar putea l-ar bate
Pentru fapta sa grotească.
El, nici gând să părăsească
Confortul finuţ din floare,
Şi-o numi "Asurzitoare",
Cu limba rea, ascuţită,
Umilă, o gârbovită
De slugărit şi cărat,
El e prinţ încoronat!
Da, invidioasă tare,
Şi că face un caz mare;
Pentru o floare de crin,
Să îi spună "Asasin"?!
Se ridică într-un cot,
Să o înfrunte, socot,
Dar ce ghinion pe el!
Un ciocârlan mititel,
Îl prinse fără-ndurare,
Cu ciocul hulpav şi tare,
Şi pe loc îl înghiţi!
Poate că nici nu simţi
De atâta îngâmfare!
Ce ai căutat pe floare?
Să fi stat prostuţ muscoi,
Und' ţi-e locul, pe gunoi!
-->
Răspunsuri
Foarte frumoasă fabula m-a încântat.
Vă mulţumesc, domnule Gavrilescu.
O zi minunată!
.
Aurora, stimă
Cititcu mare plăcere minunata ta fabulă !
Cu admiraţie,Dan
Drag de trecerea ta, Dane.
Mulţumesc!