-Copile! ce ai păţit,
De eşti tare gălbejit?
-Am văzut un muşuroi,
Drept acolo în trifoi,
Şii aleargă pe cărare
O furnică, aşa de mare,
Aproape cât un pisoi.
Nu apuc să zic nici doi,
Că intră în muşuroi.
E o cârtiţă mă crede,
Te miroase, nu te vede,
Blană neagră la culoare,
Un năsuc cam lat ea are,
Lăbuţele, lopăţele,
Ochii, orbi, două mărgele,
Te aude foarte bine,
Şi nu dă ea peste tine.
Sub pământ îşi face casă,
Pe nimeni în ea nu lasă,
Afară , cam rar se arată,
Şi este foarte curată.
Nu ştie decât să sape,
Câte o râmă ca să afle.
Nu mai fi aşa fricos,
Nu te muscă, fii serios!
-->
Răspunsuri
"Lăbuţele, lopăţele,
Ochii, orbi, două mărgele"
.
Tare frumos!!!
Felicitări, doamna Agafia!
.
Aurora, cu drag
Multumesc mult pentru apreciere. Am o rugaminte, ne cunoastem de ceva timp prin versurile noastre, te rog sa nu-mi mai spui doamna, simplu Agafia. Eu deja am trecut la "tu"
Nu stiu unde la gasiti dar ma uimiti mereu. Multumesc!
este un stil personal de a comenta. Dacă observaţi, imaginile nu sunt nicodată întâmplătoare şi au legătură cu subiectul comentat sau cel puţin îl completează...
Mă bucură faptul că aici aţi găsit o atmosferă caldă (cronopediană, în fapt de seară, de altfel)...
Lecturat cu mare drag!
Multumesc pentru lectura, apreciere dar mai ales pentru atmosfera calda de prietenie de pe acest site.