Soarele de-o vreme-ncoace,
Nu ştiu Doamne, ce-i cu el,
Şi-a pus rânduri de cojoace,
Şi suspină uşurel.
.
Închircit şi bosumflat,
Se gândea că astă vară,
Toată firea l-a mustrat,
Că e torţă infernală...
.
"Acum să le fie dor,
Bombănea el, strâns covrig.
Să fii vesel nu-i uşor,
Sunt trist, palid şi mă sting!"
.
Molfăind în cerul gurii,
Ca bunica mânioasă,
Pitulat prin dosul şurii,
Plecă într-o zi ploioasă.
.
Plânse cerul pătimaş,
Florile de prin grădină,
Iar scaieţii pe imaş,
S-au desprins de rădăcină.
.
N-am văzut atâta jale
Ca-n livada desfrunzită!
Vântul vâjâind în vale,
Duse frunza putrezită.
.
"Ce să fie?" se întreabă
Trei corcoduşi tremurând.
"Ehei, toamna e la treabă!"
Rosti un cioroi căscând.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Superbe versuri, Aurora.
Vă mulţumesc!
Aurora, cu drag
Ce să fie... o toamnă frumoasă. Sărut mâna.
Incântată de trecere!
Vă mulţumesc!
Aurora, cu stimă
Lecturat cu plăcere.
Vă mulţumesc , doamna Eugenia, o zi plăcută!
Aurora, cu drag
Citit cu drag!
Mulţumesc, Lenuş!
Aurora, cu drag