Ceru-mbrăţişă Pământul,
Hăt, în zări, cât mai departe!
Martor unic, numai vântul,
Că-i pândi. Tăcut, pe-o parte,
Cu emoţii a privit,
Şi-n trei lumi a răspândit,
Sus, în cer, la pământeni,
Printre ape, până ieri!
În mătăsuri transparente,
Se scurse spre bălţi albastre.
Delicat, cu mişcari lente,
Lovi pe-un măceş în coaste,
Şi şopti printre suspine:
-Ia ascultă-mă vecine,
Ceru-n zori, a-mbrăţişat
Pământul pân' a vibrat!
Măceşul se rezemase
De un gard cu leaţuri rupte.
Se-ncruntă şi se mirase,
Cu ochii spre văi abrupte,
Strigase din răsputeri,
Tresăltând bogaţii meri,
Ce-şi coceau fructele-n soare:
-Am o veste uimitoare!
Porumbiţa cu perechea,
Ciugulindu-şi fin, penajul,
Au tras şi ei cu urechea.
Musca, cum facea menajul,
Cu ochii ieşiţi din cap,
De mirare n-a văzut,
Pe un cuc ce făcu: "hap!"
Şi în guşă i-a căzut!
Şi în trei ore jumatate,
Cât vântul se vânzolise,
Peste codri, munţi şi ape,
Vestea-n iureş răspândise!
Eu stând pe un butucel,
Iscodii Pamântu-ndat':
-E real, ori stârni el?
-Da, Cerul m-a-mbrăţişat!
-->
Răspunsuri
Versuri frumoase! Felicitări!!
Cu bucuria lecturii,
Drag de trecerea ta, Elena!
Mulţumesc.
Mulţumesc frumos, Mimi.
.
Aurora, cu drag
Sugestivă imagine, minunat!
Vă mulţumesc, domnule Muntean.
.
Aurora, stimă şi apreciere