Iarna nu s-a-nduioşat,
Când o cioară ca de humă,
Îmbufnată a strigat,
Ca neaua să n-o depună,
Are puii mititei,
Şi e rece cuibul ei!
.
Din livada adormită,
Protestă un piţigoi:
-Inima mi-e pustiită
Când văd pomişorii goi!
Zgribulit stau zi de zi,
Cum voi supraveţui?
.
Rezemat de gardu-nalt,
O mogâldeaţă zglobie:
-Iarnă, eu nu-s supărat,
Tare dragă îmi eşti mie!
Uite, o să ies acuş,
Cu Azor, pe derdeluş!
.
Iarna prinse c-o ureche,
Prin rafalele de vânt.
Şi din tolba mare, veche,
Presără peste pământ,
Fulgi pufoşi şi argintii,
Bucurându-i pe copii!
-->
Răspunsuri
Şi eu iubesc iarna! Dar şi versurile dumneavoastră, Dna Aurora.
Sunteţi o generoasă, vă mulţumesc frumos!
.
Aurora, cu drag
Toată stima, domnule Muntean!
Ei si noi iubim iarna. Cu mult drag!
Vă mulţumesc de trecere.
.
Aurora, cu drag