Cireşel, desculţ şi roşu
În obrajii fierbinciori,
Cară într-o mână, coşu',
Speriind grauri şi ciori,
Şi-ntrebă copiii mici:
-Ia ghiciţi, ce am aici?
.
Cu bretonul peste gene,
Yna, cât şi un cercel,
Ridicându-se alene,
-Ce să ai tu, Cireşel?
Cred că fructe, ori vreun ou,
Că prea mergi cu grijă, zău!
.
Emanând val de căldură,
Cu un zâmbet larg, ştrengar,
Respirând pe nas, pe gură;
Ridicase un ştergar,
Dezvelind coşul. Sfios,
Edenuţ e curios.
.
Ţup, pe vârfuri se ridică,
Ochii îi sclipesc de drag!
Bâjbâind cu mâna mică,
Căci Cireşel, ca un mag,
A-nroşit bobiţele;
Chemă şi fetiţele!
.
Rotunjele, dulci, zemoase,
Astupau guriţe mici,
Cireşelele lucioase.
Toată ceata de pitici,
Au pe buze peticele,
Culoare de cireşele!
-->
Răspunsuri
Vă mulţumesc, domnule Muntean.
.
Stimă,
Îţi mulţumesc, Mimi.