Timpul pare-ncremenit.
Câmpu-n straie de argint,
Se-nspăimântă, spune-o rugă;
Un bursuc pe-o buturugă,
Suflă-n labele brumate,
Iscodind pe un confrate:
-De ce-s alb şi-nfiorat?
Astru unde a plecat?
Şi nici triluri nu aud...
De ce-s albicios şi ud?!
Un cioroi cu mină gravă,
Îi răspunde cu zăbavă:
-Este soare da-i slăbit,
Dormitează istovit,
Ceţile îi sug puterea,
Dar şi nouă mângâierea.
Tu eşti mic, însă n-ai teamă,
Sunt podoabele de toamnă:
Brume, neguri, aspru vânt,
Lacrimi multe pe pământ,
Zile scurte, friguroase,
Şi nopţi lungi, întunecoase.
Un fag fruntea şi-a plecat,
Şi tăcut a scuturat,
O frunză cu un strat rece,
Şi nostalgic o petrece:
-Cu bine, du-te pe strat!
Trei lacrimi a picurat,
Şi-ntr-un vals ameţitor,
S-a depus lumii, covor.
-->
Răspunsuri
Felicitări! Minunate cuvinte alese.
Calde mulţumiri, Lenuş!
O zi de toamnă liniştită!
.
Aurora, cu drag
Minunat. Cu drag
Drag de trecerea dumneavoastră!
Vă mulţumesc.
.
Aurora, cu drag
FRUMOS, VĂ MULŢUMESC!
.
Aurora, stimă
"
... Un fag fruntea şi-a plecat,
Şi tăcut a scuturat,
O frunză cu un strat rece,
Şi nostalgic o petrece:
-Cu bine, du-te pe strat!
Trei lacrimi a picurat,
Şi-ntr-un vals ameţitor,
S-a depus lumii, covor."
Superb Aurora. Felicitări!
Vă mulţumesc mult, încântată de trecere!
.
Aurora, drag şi stimă
Iată cum ai reuşit să prezinţi copiilor fenomenele naturii, îmbrăcându-le în straiul cuvântului ales! Felicitări!!
Cu admiraţie,
-
1
-
2
de 2 Următor →