-Aoleu și aoleu,
Am căzut în heleșteu!
Ah! mi-am murdărit fruntița,
Fețișoara și rochița.
Suspinând se saltă lent,
Hop! și ploaia, un torent,
Și o primenește șuie,
De la cap pân* la călcâie.
Șade pe un smoc de știr.
Libelula, trup de fir,
Îi remarcă bosumflarea
Și-și înfrânge ezitarea.
-Haide, sari în baltă iar!
-Libelulo, n-ai habar
Că eu nu trăiesc în baltă,
Ci în pământ afundată.
M-a momit un brotăcel
Să-mi arate cum stă el.
Și privind apa, m-am dus
Cu burtica verde-n sus!
Uf, bine că a plouat,
Că așa m-am curățat!
Doar rochița-i șifonată,
Și mi-a mai rămas o pată.
-Pentr-o pată? Ce să spun…
O să plângi? Ia un săpun!
În apa învolburată,
O să iasă orice pată.
-Dac-ar fi mămica mea…
Ieri m-am rătăcit de ea.
Tare mai sunt singurică,
Cum s-o spăl? Sunt mititică!
Izvoare de lacrimi mici,
Au țâșnit până aici,
Și udă fila pe care
Eu vă scriu povestioare.
-->
Răspunsuri
Frumoasa povestioara!