Primăvara a venit cu alaiul de ghiocei şi de păsări călătoare. Natura s-a trezit la viaţă, soarele trimitea spre pământ raze care încălzea pământul cu bucurie.
O rândunică şi-a făcut cuibul sub streaşna casei mele. Codiţa în formă de furculiţă, penele albe, negre şi roşu, făceau din această pasăre un adevărat vestitor al primăverii. Şi-a făcut cu grijă cuib şi peste.......au ieşit ....pui pufoşi ca un ghemotoc de lână.
Într-o după-amiază, am văzut rândunica supărată stând pe-o creunguţă de copac. O întreb cu îngrijorare:
- Ce ai păţit, dragă rândunică!
- Am un pui bolnav. Nu a mâncat nimic de ieri dimineaţă. Nu mai ştiu ce să-I dau ca să-l scap de boală.
- Poate e oboist, spun eu ca s-o încurajez.
- O. nu! Cred că s-a lovit la picioruş. Abia merge, mititelul.
- Mă duc s-o întreb pe mama. Ea e medic şi îl poate trata.
Mama i-a vindecat rana de la picior, care era o simplă zgârietură, iarăşi puiul de rândunică a inceput să mănânce şi să se joace cu frăţioriii săi. Ciocârlia-mamă îi privea cu drag, mulţumindu-i din toată inima:
- La primăvara următoare am să-ţi aduc Floarea Prieteniei, se găseşte rar, dar o meriţi să te consider un prieten adevărat.
Vlad David Lepadatu
Casa a II-a Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Iaşi
-->
Răspunsuri
Multumesc, Aurora pentru apreciere si incurajare
Frumos scris, cu suflet de copil...
Felicitări, autorului!
Mulţumesc!
.
Aurora, cu drag