Din cronica unui pițigoi - autor Aurora Luchian

[Aurora Luchian]

După ce Florar s-a scurs,
Înflorind natura toată,
Șovăind, plecă-n apus,
Distinsă și întristată,
De-au doinit mierle-n cor,
Cu mult patos, drag și dor.

A lăsat dâră de flori
Și mireasmă-mbătătoare.
Curcubeu în vii culori,
După ploi repezi cu soare,
Foșnet prin frunzari și cânt,
Pas de gândac pe pământ.

Un râu mic, liniștitor,
Îi spălase trena lungă.
Și-un cireș ispititor,
Se plecă să o ajungă,
Și îi mulțumi sfios,
Că-l îmbogăți frumos.

Bolta se posomorâse
Văzând-o în depărtare
Că-ntr-o vale scoborâse...
Cireșar, voios apare,
Cu cireșe câte vrei
Și parfum cules din tei.

Pițigoiul din arțar,
Discret, vigilent mereu,
A notat că-i cronicar,
Și am preluat și eu.