Cerul a privit alene,
Pământul îndepărtat,
Şi clipind mirat din gene,
Ploi mărunte a vărsat,
Că e prea uscat, săracul,
V-a crăpa şi-l doare capul.
.
Soarele un somnoros,
Ce dormise după nori,
Îl mustră: - Te rog frumos,
Te smiorcăi încă din zori,
Haide, du-te la culcare,
Uite-ţi dau şi pijamale!
.
Să se ducă, să mai stea...
Şade-n cumpănă şi tace.
Care e menirea sa:
Leneveală sub cojoace,
Ori ca să vegheze tot?
-Iată, eu să dorm nu pot!
.
Tiii! ce replică tăioasă,
Soarele e uluit!
Ţup, o rază mânioasă,
Pe cer l-a cam perpelit
Şi-l înfierbântase tare,
Până-l goni la culcare.
.
Doarme cerul şi visează
Că toamna l-a-ntunecat.
Noaptea, regina, valsează,
Şi pe trupu-i a călcat,
Delicat, să nu trezească
Împărăţia cerească.
-->
Răspunsuri
Vă mulţumesc!
.
Aurora, cu stimă
Minunate versuri...Felicitări!
Îţi mulţumesc, Lenuş, zi senină!
.
Aurora, cu drag
”... Doarme cerul şi visează
Că toamna l-a-ntunecat.
Noaptea, regina, valsează,
Şi pe trupu-i a călcat,
Delicat, să nu trezească
Împărăţia cerească.”
Încântată de trecere, vă mulţumesc!
.
Aurora, cu drag
Frumos visează cerul tău! Felicitări!
Elena, îţi mulţumesc de trecere.
O zi minunată!
.
Aurora, preţuire
Candoare, vis de copil... Frumos!
Vă mulţumesc mult!
.
Aurora, stimă