Dup-atâtea zile triste,
Cu vâltori şi vreme rea,
Şi năsucuri în batiste,
Şi fiori, Natura mea,
S-a gătit în voaluri verzi,
Şi se plimbă prin livezi.
.
Ochii blânzi, gene din iarbă,
Ce se pleacă a blândeţe;
Ea cuprinde lumea-ntreagă,
Se-nclină, le dă bineţe,
La flori şi mlădiţe noi,
Şi gândacilor vioi.
.
Îşi zvârle din când în când,
Păru-i lung, verde-smarald,
Pe spate. Un vânt zburdând,
Jucăuş, sprinţar şi cald,
Îl răsfiră şi-l suceşte,
Ia uite cum o zbârleşte!
.
Nu se supără! Zâmbeşte.
Lent, îşi scutură din el,
După ce îl netezeşte;
Zambile, un ghiocel,
Toporaşi, o viorea...
Dar ce salbă poartă ea?
.
Flori de zarzăr parfumate,
Cu miezul dospind nectar;
Lucind de imaculate,
Atrăgând şi un bondar,
Ce dormise zile-n şir,
Şi-i flămând. Ce musafir!
.
Pe toate le-ntinereşte!
Sub cătările-i de mamă,
Corcoduşul înverzeşte.
Şi rămas ca într-o dramă,
Un sticlete mult se miră,
Şi-i cântă duios din liră!
-->
Răspunsuri
O încântare prin farmecul naturii.
Felicitări Aurora!
Îţi mulţumesc, Lenuş, drag de trecerea ta!
Mereu lecturez cu mare drag poeziile tale, chiar dacă sunt pentru cei mici, îmi aduc multă încântare în suflet. Frumos!
Poeziile copilăriei ne menţin sufletul tânăr...
Vă mulţumesc, doamna Agafia.
.
Aurora, cu drag
Caişi înfloriţi...ce splendoare!
Vă mulţumesc!
.
Aurora, stimă
goblen Farmecul Primaverii
Superb este şi goblenul, câtă migală!
Vă mulţumesc!