Din mohorul foşnitor,
Dintr-un capăt de răzor,
A sărit ca o lăcustă,
Spre o poiană îngustă,
Cu ochii mari, uluit,
Un iepure zăpăcit.
.
Niciun copoi nu îl latră,
Niciun vânător n-aşteaptă
Cu puşca spre el, ţintită,
Ori vreo vulpe flămânzită,
Nu-i respiră-n ceafa mică,
Ce a păţit iepurică?
.
Deodată s-a oprit,
Capul vioi, şi-a rotit,
Privind înspre pomii rari.
Dar ciorile din arţari,
Şuşotesc, ei, ştiţi cum sunt!
-Ăsta s-a-ngrozit de vânt!
.
-Da de unde, ce ştiţi voi?
Se înfoaie un cioroi.
Să fii aşa mic, stingher,
Să te bizui doar pe fler,
Fără fraţi, mamă şi tată,
Fugi şi de-o frunză picată.
.
Cine să-l salveze, oare,
De-l prinde vreo arătare?
Cin' să rişte pentru el:
"Lăsaţi-l că-i mititel!"
Are protectori? Nu are!
Da-n sezon de vânătoare?
.
Suspinând jos, şi un spin,
-Dragelor, ia staţi puţin,
Am tras şi eu cu urechea...
Mai bine te-apucă strechea
Şi să fugi ca un laş mare,
Decât la duşmani în gheare!
.
Ce n-aş da să fiu mobil?
Nu să stau ca un umil,
Şi să fiu mereu strivit,
Fărâmiţat şi putrezit...
Las' că "Fuga-i ruşinoasă,
Însă este sănătoasă!"
-->
Răspunsuri
Citit cu mare drag !
Cu prietenie, Dan
Îţi mulţumesc, Dane!
.
Aurora, cu drag
Bună dimineaţa!
Vă mulţumesc de trecere şi desen.
.
Aurora, cu stimă