Întro curte, în poiată,
O găină-nfuriată,
Strigă-ntruna cotcodac,
Ce mă fac, vai, ce mă fac!?
Ţanţoş i-a ieşit în cale,
Drăgăstos, păşind agale,
Cocoşelul pintenat,
Întrebând – „Ce s-a-ntâmplat?”
- Mai întrebi, cum îndrăzneşti,
Nu vezi cât de leneş eşti?
Numai eu ştiu cât muncesc,
Unde pun, nu mai găsesc!
Spune-mi, vezi că n-ai habar,
Unde-i oul din cuibar?
Nu am pe ce să clocesc,
Nici unde puii să-mi cresc!
- Să nu dai pe mine vina,
Ouă strânge gospodina!
Să-ţi fac casă e uşor,
Dar ţi-am spus – nu am topor!
Gospodina, fleţ cocoş,
O să te facă cu borş!
-->
Răspunsuri
Aplauze!
Mulţumesc pentru semnul de trecere!
Uite, iarăşi m-ai umplut de copilărie!
Minunat, felicitări!
.
Şi ce frumos este, Aurora, când copilăria ne inundă inima cu inocenţa ei! Mă bucur că am reuşit!
Cu mare drag,
Mulţumesc pentru trecere prin gâlceava mea! Îmi spunea bunica că, după ce face oul, găina începe tărăboiul - unde pun, nu mai găsesc! unde pun, nu mai găsesc!! - cocoşul răspunzându-i - n-am topor, n-am topor!