Cu răsuflarea de gheaţă,
Şi cu dinţi ca de oţel,
S-a trezit de dimineaţă,
Luă sculele cu el,
Şi în taină, nevăzut,
A-ngheţat ce i-a căzut!
-
Lacul nu-i! Ba e sticlos!
Neaua scârţâie şi-i dură,
Gândind că este frumos
Ca să o transforme-n zgură.
Trosni gardul şi suspină,
Dar n-a vrut să se oprească,
Căci pe poarta din grădină,
A uitat s-o-nţepenească!
-
Ce risipă de răceală,
Peste pomi, poduri, coteţe!
Cin' să-i ceară socoteală
Că vrea lumea s-o îngheţe?
Gerul n-are îndurare,
Hoinărind ca un rebel,
A-ngheţat totul în cale,
Şi nasul lui Azorel!
-->
Răspunsuri
Ne-a îngheţat şi sufletul! Felicitări!
Da, Elena, la noi crapă pietrele de ger...
Mulţumesc de trecere.
.
Aurora, cu drag
Frumoase versuri!
Mulţumesc, Lenuş!
O săptămână binecuvântată!
.
Aurora, cu drag
Citit cu mare drag, felicitări Aurora ! Cu prietenie, Dan
Îţi mulţumesc, Dane!
.
Aurora, cu drag
După ce te citesc, mă simt un pic mai... copil! Mulțumesc suflet frumos!
Mă bucur , domnule Viorel,
vă mulţumesc mult!
.
Aurora, cu stimă
Frumos migăleşte gerul!
Vă mulţumesc!
.
Aurora, cu stimă
-
1
-
2
de 2 Următor →