Îţi propun să ne jucăm!
Vreau să spun, dacă se poate,
Nişte întâmplări ciudate:
Sus, pe deal şi jos, în luncă,
Harnicii trudesc la muncă,
Leneşilor nu le pasă,
Trândăvesc la umbra deasă.
Mai la vale-n mare grabă,
Se-ntâlni un moş c-o babă,
Moşul-nalt şi slab, doar oase,
Baba scundă, şolduri grase,
Moşul are un băiat,
Bun, frumos, neînsurat
Şi baba are o fată,
Dar a ei e măritată,
Însă nu o duce bine,
Rea, urâtă, soacra-i spune.
Doi copii: băiat şi fată,
De la jucării se ceartă.
Fata supărată tare,
Ţine-n braţe-o minge mare,
Că, vesel, băiatul cică,
Vrea să-şi schimbe mingea mică.
Ştim cu toţii că nu-i just,
Să spui lat dacă-i îngust,
Să spui copt, dacă e crud,
Sau uscat, dacă e ud.
Şi-aşa, să nu ne certăm,
Îţi propun să ne jucăm:
Un cuvânt întâi tu spui,
Eu îţi zic opusul lui,
Şi, jucându-ne în rime,
Am trecut prin antonime!
10-09-2013
-->
Răspunsuri
Recitot cu drag poezia ta frumoasa , Elena! Nu-ti mai spun ca face cat zece lectii bine intocmite, ca ti-am mai spus si raman la acesta parere. Imaginile pe care le-a adus d-l Muntean se potrivesc perfect!
Mariana, m-aş bucura din suflet să ştiu că şi copiii, care au nevoie, au aceeaşi părere... noi, adulţii, ne-am jucat la vârsta noastră! Domnul Muntean de fiecare dată întregeşte mesajul!
Cu mare drag,
Superb! O frumoasă expunere...Felicitări!
Mulţumesc, Lenuş, pentru popas şi comentariu!
Mi-a plăcut din suflet, doamna Elena, m-aţi făcut să zâmbesc.
Sunt tare bucuroasă că ţi-a plăcut, Mihaela! Te rog, lasă-mă să mă simt mai tânără, fără doamnă!
Cu mare drag,
Minunat! Mulţumesc, domnule Muntean!
CE frumos expui lecția despre antonime!
-
1
-
2
de 2 Următor →