Dintr-o curmătură mare,
Ieşi vântul la plimbare.
Cască leneş, se târăşte,
Nici nu stă, nici nu zoreşte.
Cutezătoare, frumoasă,
Iarna, zâna friguroasă,
Cumpăneşte, da, socoate,
"Oare-i bine că nu bate?
Dacă delicat, va trece,
Peste strălucirea rece,
Nu-mi va strica măiestria,
Nici la copii bucuria.
Dacă i se căşunează,
Cum făcuse la amiază,
Arta îmi va fi curmată,
Neaua toată-mprăştiată!"
Geru-i ghici cugetarea.
Crâncen, crud, cuprinse zarea,
Până când zăpada moale,
Prinse-o crustă protectoare.
Întărtat vântul s-arată,
Şi-ncepu aprig să bată.
Degeaba s-a ostenit,
Zăpada nu s-a clintit!
Iarna, zâna friguroasă,
Într-o mantie pufoasă,
Privi câmpul falnic, alb,
Cum râde în straiul cald.
-->
Răspunsuri
Mulţumesc, Lenuş,
drag de popasul tău!