Când plecă mai ieri, Răpciune,
Pomii n-aveau goliciune.
Mai purtau frunza-n decor,
Ce se colora uşor,
Printre vânturi, printre ploi,
Azi, Brumar, i-a lăsat goi.
.
Două ramuri bătrânele,
Lovite de vremuri rele,
Scârţa, scârţ, se legănau,
Când frunza îşi petreceau.
Dar n-au plâns că-n primăvară,
Vor purta veşmânte iară.
.
Ispitiţi, norii în turmă,
Au lăsat trei lumi în urmă,
Şi-au venit galop, din sud,
Toţi cu sumănelul ud.
Vor să verse peste noi,
Plâns de toamnă, ploi şi ploi...
.
Un dâmb mic, surpat de ape,
Findcă-n rostu-i nu încape;
Fâşşş! se prăvăli martir,
Şi ajunse musafir,
Într-o râpă ce avea
Frunze multe, o saltea!
.
Dinter ele, în chirie,
O lăcustă maronie,
Din obscur se iţi,
Şi de vreme se-ngrozi,
Şi suflând în pumnii mici,
Urmărea pe un arici.
.
Ariciul, precis e mamă!
Cu un pui cuprins de teamă,
Îl ducea în braţe strâns;
Căci îl podidi un plâns,
Când năvalnici, stropi din nori,
L-au udat pe obrăjori.
.
Aricel, se ţinea bine,
Şi-o pupa printre suspine.
-Mami, eşti călduţă, zău,
Dar Brumar e tare rău,
Că mi-a dat din surii nori,
Lăcrămioare şi fiori.
-->
Răspunsuri
Mimi, încântată de trecere!
Mulţumesc.
.
Aurora, cu drag
Minunate versuri Aurora!
Îţi mulţumesc, Lenuş.
Bună dimineaţa!
Aurora, cu drag