Azorel e supărat,
Nasu-n floare a băgat,
O albină l-a-nţepat,
Şi pe loc s-a şi umflat.
-Las că-ţi vin acum de hac,
Că m-ai înţepat cu-n ac!
-Nu te duce la albine,
C-o să fie vai de tine!
Azorel n-a ascultat,
Şi spre stup a alergat.
-Vai de mine, sunt o mie,
Şi spre mine vor să vie!
Azorel fugi în casă,
Şi de acolo, drept sub masă.
Tremurând, cuprins da frică,
Nu ştia ce să mai zică.
-Insecte supărătoare
Bâzâie din floare-n floare,
Mai şi-nteapă, de te doare,
La ce or fi bune, oare,
De bunicul le-ngrijeste?
El cu grijă construieşte
Stupi, căsuţe de albine,
Asta, n-o-nţeleg prea bine.
-Azorel, oare-ai uitat,
Şi aseară-ai întrebat
Ţie mierea ţi-e pe plac,
Albinuţele ne-o fac.
Stropi de floare aurii,
Zi de zi adună-n faguri.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Bietul Azorel...cu nasul umflăţel...
Mi-a plăcut, felicitări!
.
Aurora, cu drag