Azorel e supărat,
Nasu-n floare a băgat,
O albină l-a înţepat,
Şi pe loc s-a şi umflat.
-Las că-ţi vin acum de hac,
Că mai înţepat cu-n ac!
-Nu te duce la albine,
C-o să fie vai de tine!
Azorel n-a ascultat,
Şi spre stup a alergat.
-Vai de mine sunt o mie,
Şi spre mine vor să vie.
Azorel fugii în casă,
Şi de acolo, drept sub masă.
Tremurând, cuprins da frică,
Nu ştia ce să mai zică.
-Insecte supărătoare,
Bâzâie din floare-n floare,
Mai şi-nteapa de te doare,
La ce-or fi bune oare?
De bunicul le-ngrijeste,
El cu grijă construieşte
Stupi, căsuţe de albine,
Asta, n-o-nţeleg prea bine.
-Azorel, oarea-i uitat,
Şi aseară ai întrebat
Ţie mierea ţi-e pe plac,
Albinuţele ne-o fac.
Stropi de floare aurii,
Zi de zi adună-n faguri.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Multumesc domnule Ioan Muntean pentru lectura si apreciere! Superba imaginea, exact ce trebuie pentru Azorel.
Azorel să ia aminte
Şi să fie mai cuminte.
.
Frumos!
.
Aurora, cu drag
Multumesc, Aurora!