Patru nalbe-nfofolite,
Văzând claia de mohor,
Cu bretoanele zbârlite,
Picurând bob, bobuşor,
Lacrimi de la îmbrumare,
Clevetesc lâng-o cicoare:
.
-Uf, cum tremură sărmanii,
Dar straie nu şi-au luat!
-Umblă-n zdrenţe ca golanii!
-Unu-n febră-a delirat,
Că de cât în tonuri triste,
Mai bine nas în batiste!
.
-Vai, dar ce mentalitate,
Straiul toamne-i fabulos!
-Şadă-n câmp cu tălpi brumate,
Dezgoliţi de sus în jos!
-Deh, că fudulia-i mare!
-Nu văd soarele-n paloare?
.
Sâcâit de gălăgie,
Un ciulin părând un pui,
Ce veni de la câmpie,
Pe umeri de vânt, hai-hui,
Se propti în moţ de zgură:
-Rele mai sunteţi de gură!
.
Şi-n ciudata-nverşunare,
Ziua lent s-a mohorât.
Indolent, slăbit, don' Soare,
Pe scară a coborât.
Iar în urmă, cenuşie,
Seara, cu nori, a venit,
Şi-au stropit orice fâşie
De pământ ce-a ruginit.
.
Nalbele clevetitoare,
Sub şiroaiele de apă,
Ude până la picioare,
S-au gândit că nu mai scapă
De a toamnei vitregie.
Tremurând, s-au strâns uşor,
Imobile, în urgie;
Lîngă claia de mohor.
Şi-au văzut că straiul şic,
N-a folosit la nimic.
-->
Răspunsuri
o toamnă de vis şi pt. tine!
LIKE!!!!
Calde mulţumiri, doamna Gabriela,
asemenea şi dumneavoastră!
Minunate imagini!
Vă mulţumesc, domnule Muntean.
.
Aurora, stimă
Excepțional! Felicitări sincere!
Mulţumesc frumos, Mimi,
drag de popasul tău!