Drăguţă Iarnă, bine ai venit!
Natura s-a-mbrăcat în haine albe,
Pe jos oglindă de cristal şi-a pus,
A agăţat din promoroacă salbe,
Iar fulgii moi i-aruncă-n jos şi-n sus…
Văl alb, pictat cu case până-n zare,
Pe satul adormit a aruncat,
Brodând
Citeste mai mult…
Scârţâie neaua-ngheţată,
Cineva este la poartă.
Un Moş, ca bunicul meu,
Şi cară un sac cu greu.
Nu-i în roşu, nu-i Crăciun,
Tot cu barbă-i şi-i bătrân,
Se apropie uşor,
Pân' ajunge în pridvor.
Trage cu ochiul, Adiţă:
-Moşul ia o cizmuliţă.
Şopti fratelui, un p
Iarna neavând pesemne,
Nici surcele, vreascuri, lemne,
S-a burzuluit în zori,
Revărsând albe ninsori,
Peste lume, peste toate,
Le-a lăsat imaculate!
.
Se avântă spre răstoace.
Cu poalele dâră face,
Şi aşează neaua moale,
Goală nu-i nicio cărare!
Vre
Iarna nu s-a-nduioşat,
Când o cioară ca de humă,
Îmbufnată a strigat,
Ca neaua să n-o depună,
Are puii mititei,
Şi e rece cuibul ei!
.
Din livada adormită,
Protestă un piţigoi:
-Inima mi-e pustiită
Când văd pomişorii goi!
Zgribulit stau zi de zi,
Cu
Arătos ca în reclamă,
Porumbel alb ca spuma,
Porumbiţa trist îşi cheamă,
Că în zori a picat bruma,
Şi e tare-ngrijorat,
Căci puiul e-nfrigurat.
.
L-a cuprins sub aripioare,
E golaş, întârziat.
Cum să-l lase? Cum să zboare
Dezbrăcat şi descălţat?
Iar
Mulţumim lui Dumnezeu!
De când zorii s-au mijit
şi pân’ lun-a asfinţit,
nu uita că-n jurul tău,
este bunul Dumnezeu!
După ce te-ai deşteptat,
te-ai spălat, te-ai îmbrăcat,
când te rogi, să ştii – mereu –
te-ocroteşte Dumnezeu!
Să te joci cu ai
Citeste mai mult…Tare-i mândru Brumărel!
I-a pus Toamna, cojocel,
Fes, şosete croşetate,
Unice, imaculate.
.
Dar şi pantaloni pufoşi,
Matlasaţi, scrobiţi şi groşi,
Cu ciucuri de promoroacă,
Acum zburdă şi se joacă.
.
Pe câmpii, dealuri, livezi.
Uite-l că poţi să-l p
Cine plânge în grădină?
Toamna mea, ce altădată,
Avea vânt, şi ploi, şi tină,
Când cu neguri, când brumată!
.
A fost caldă şi frumoasă,
Blândă, soarele vioi,
Însă cică o ninsoare,
Va-mbrăca toţi pomii goi.
.
Priveşte îngândurată,
Crizantemele şi zic
1. Ciorile
.
Sus, pe coasta de la vie,
Este mare gălăgie.
Ciorile venind din zare,
Au ocupat fiecare,
Un loc pe câte un par.
Patru-ncearcă în zadar,
Să îşi caute un loc,
Însă pari au fost doar opt.
*
Să îmi spună cine ştie,
Câte ciori sunt sus, în v
Tare-i bine la bunici!
Tare-i bine la bunici,,
Pe colnic, sus, în sătuc,
Mă joc ziua-ntregă-aici,
Cu dulăul meu – Haiduc!
Şi ascult cum toamna plânge,
Păsările ce-au plecat,
Când, în mici covoare-şi strânge,
Frunzele ce s-au uscat.
Din grădina
Citeste mai mult…Peste ţarini zgribulite,
Cu genunchii strânşi la gură,
Şi de toamnă dezgolite;
Dar şi vânt fără măsură,
Vine-n goană ca sălbatic,
Mărăcinul şturlubatic.
.
Fără straie, descălţat,
Ţinând mâna pe sub coaste,
Că de-atâta alergat,
Ficăţelu-i este "paste
Eu nu sunt atât de mare,
Ca să pot munţii muta.
Nici s-ating raza de soare,
Sunt un ciob micuţ de stea!
.
Ochişorii ca şi cerul,
Părul blond şi mătăsos;
Iată vă dezleg misterul,
Sunt dulce şi arătos!
.
În costumul de la mama,
Elegant, şi-mi şade bin
La bunica în grădină
La bunica în grădină,
Toamna a venit pe-un nor,
Peste tot pictând uşor,
În culoarea ei divină.
Într-o gamă florile,
Ne zâmbesc cuceritoare,
Din tabloul de culoare
Ce-aureşte zările:
Crizanteme colorate,
Cu petale-n ace prin
Citeste mai mult…Timpul pare-ncremenit.
Câmpu-n straie de argint,
Se-nspăimântă, spune-o rugă;
Un bursuc pe-o buturugă,
Suflă-n labele brumate,
Iscodind pe un confrate:
-De ce-s alb şi-nfiorat?
Astru unde a plecat?
Şi nici triluri nu aud...
De ce-s albicios şi ud?!
-->