Iarna-i tare supărată,
Că nu este ascultată,
Nici de Ger şi nici de Vânt,
Dorm cu nasul în pământ!
Geru-i dezvelit la spate.
Pesemne că nu socoate,
Că răceala îl pătrunde,
Prin saltele ude, scunde...
Vântul s-a strâns grămăjoară,
Nu vrea să iasă afară.
Tot icnind se înveleşte,
Când e treaz, când aţipeşte.
Crivăţ, chircit, nemişcat,
În cămaşă îmbrăcat,
Precis, bocnă, e răcit,
O ţine într-un tuşit.
Uneori vorbeşte tare,
Are febră, capu-l doare;
Şi îşi strigă mama, vai!
Să-i facă măcar un ceai.
Uite, inima de mamă,
Ar dărma munţi când o cheamă!
L-a-ngrijit, cum doar ea ştie,
Azi bătu iscând urgie!
-->
Răspunsuri
La mulţi ani!
geru-i dezvelit la spate-las să fie!
Sărăcuţul de ger...cred că-l dor şalele...
Vă mulţumesc de trecere.
Ufff, păcat...şi la mine a început să se înmoaie.
Mulţumesc, Mimi.