În asfinţit răsfrângeri roşii,
Se lasă-n ape licărind,
Un ultim cânt strigă cocoşii,
Şi glasurile-ncet se sting.
.
Coboară-n lume înserarea,
Punându-şi vălul de mătase,
Adoarme liniştită marea,
Adorm ogoarele mănoase.
.
Iar din frunzişuri vineţi, iată,
Ce-ascund atâtea cuiburele,
Patru căpşoare se arată,
Cu ochi sfioşi de păsărele.
.
Lent, din tăcere, se desprinde,
Un murmur, apoi zgomot mare,
Se-nalţă şi adânc cuprinde,
Pădurea şi întreaga zare!
.
Lunca, din somn, a tresărit,
Şi văile din depărtare,
Brusc s-au umplut şi au vuit,
Iar prin copaci stârni rumoare.
.
Nu a fost tren, nici trăsnet lung,
S-a depărtat cum a venit!
Şi multe păsări din cuib fug,
Parcă-ntr-un cor de ciripit.
.
-Ce o fi fost? se-ntreabă-n şoapte,
Prin ascunzişurile dese.
-S-o iscodim pe doamna Noapte,
Căci multe mistere mai ţese!
-->
Răspunsuri
Citit cu mare drag !
Dan
Îţi mulţumesc Dane.
.
Aurora, cu drag