Iarna neavând pesemne,
Nici surcele, vreascuri, lemne,
S-a burzuluit în zori,
Revărsând albe ninsori,
Peste lume, peste toate,
Le-a lăsat imaculate!
.
Se avântă spre răstoace.
Cu poalele dâră face,
Şi aşează neaua moale,
Goală nu-i nicio cărare!
Vrea s-o laude oricine,
Că munceşte mult şi bine!
.
Respiră greoi şi rece,
Peste frunte, palma-şi trece,
Însă vede un cioroi,
Singurel ca un strigoi,
Şi-l albeşte, şi-l găteşte,
Tot penaju-i străluceşte!
.
Ici, sub dâmbul pustiit,
Covrigel, îngrămădit;
Urechilă cu un pui,
Zici că-i mamă, altfel nu-i!
Aşa e de protector,
Cu plăpândul puişor!
.
Fuge vulpea, ţup şi lupul,
În bârlog oftând, bursucul,
Spune rugi că nu-i de şagă,
Şi şopteşte: - Iarnă dragă,
Vântul tău, de-o să mai bată,
Mi-a-ngheţa codiţa toată!
-->
Răspunsuri
Povesti din lumea necuvantatoarelor care ne-a incantat copilaria. Cu drag!
Eu trăiesc şi acum în mirificul copilăriei,
astfel nici nu aş putea scrie...
Vă mulţumesc!
.
Aurora, cu drag
Iarna neavând pesemne,
Nici surcele, vreascuri, lemne,
S-a burzuluit în zori,
Revărsând albe ninsori,
Peste lume, peste toate,
Le-a lăsat imaculate!
.
Se avântă spre răstoace.
Cu poalele dâră face,
Şi aşează neaua moale,
Goală nu-i nicio cărare!
Vrea s-o laude oricine,
Că munceşte mult şi bine!
Încântată, doamna Mihaela, de trecere.
Vă mulţumesc!
.
Aurora, cu drag