Noru-ntinde braţe lungi,
Ai crede că le ajungi;
Şi lasă ca să îi cadă
Ploaia lină, ploaia caldă,
Peste ţarina uscată,
Crăpată de însetată.
Şi o soarbe ca pe-o miere,
Până capătă putere!
.
Solul cu obraji murdari,
Face duş după arţari.
Strânge-n pumni, apa curată,
Spălând chipul. Nicio pată
Nu-i întunecă privirea!
Vede jubilând şi firea,
Şi e bucuros că norul,
A umplut din nou, izvorul!
.
Toate s-au înviorat!
Păsările s-au scăldat,
Florile din grădiniţe,
Pomi, verdeţuri, frunzuliţe,
S-au clătit de urâciune.
Priviţi, cine poate spune
Că din smocul de pe cer,
Ce plutea tăcut, stingher,
N-a făcut Natura-ndată,
Curată şi-nviorată?
Răspunsuri
Superb Aurora!
Încântată de trecere, Lenuş.
Citit cu mult drag. Felicitari!
Doamna Agafia, calde mulţumiri.
.
Aurora, cu drag
Versuri frumoase, accesibile copiilor! Poate vor mai conteni că ne-au spălat şi minţile!
Felicitări!!
Cu mare drag,
Îţi mulţumesc, Elena.
O săptămână liniştită!
.
Aurora, cu drag
Îţi mulţumesc de popasul făcut, Mimi.
.
Aurora, cu drag