Şade vara, la-ndoială:
-M-aş întoarce! Toamna, zău,
N-o să-mi ceară socoteală,
Ea veni-n sezonul meu!
Vântul calm, olog şi-n friguri,
De la vitregi dimineţi,
Trecu povârnişuri, diguri,
Poposind printre scaieţi.
I-a purtat prin zări, o vreme,
Apoi i-a depus covor.
Auzind vara, pesemne,
L-a cuprins dor peste dor...
-Vară, lasă orânduirea,
Căci în rostul tău, văzui,
Cum toamna-ncleştase firea,
Să-i cer socoteală, cui?
Eu străbat şi veri şi toamne,
Primăveri blânde şi ierni,
Când petrec aceste doamne,
Nostalgic, oftez prin seri.
-->
Răspunsuri
Vântul calm, olog şi-n friguri,
De la vitregi dimineţi,
Trecu povârnişuri, diguri,
Poposind printre scaieţi.-saracutul de el, seamana cu un catel de-al meu , sorcova cu scaieti!
FELICITARI!
Vă mulţumesc de trecere.
.
Aurora, cu drag