Într-o poezie mică,
Un greiere şi-o furnică,
Se certau pe "un nimic".
Pentru greiere, vă zic,
Căci furnica-i serioasă,
Cică-i problemă spinoasă.
Stând pe-o boabă, Pierde-Vară,
Zdrăngănea lent, la chitară.
Furnicuţa vrea s-o ia,
Însă cum? Nu izbutea!
Şi-l împinge ofticoasă:
-Stai pe boabă, nici că-ţi pasă!
-Lasă-mă, nu ma-ntrerupe,
Poate coarda mi se rupe!
N-atinge a mea chitară,
Acuşica este vară,
Şi ce-ar face, uf, natura,
Fără cânt? Ce tura-vura?
-Numai la cântat gândeşti,
Dar nu vrei ca să munceşti!
Stai te rog, pe-o pietricică,
Să duc boaba asta, mică,
Acasă, în muşuroi,
Că e "mană" pentru noi!
Greierul sătul de ea,
Ţup, se saltă: -Draga mea,
Poţi s-o duci? Eşti tare mică!
Vino iute şi-o ridică,
Numai lasă-mă în pace,
C-ai o gură, nu-ţi mai tace!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Vă mulţumesc, doamna Veronica.
.
Aurora, cu drag
Ce drăguţ!!!
Vă mulţumesc, domnule Muntean.
.
Stimă,
Frumos!