Azorel latră întruna
De zici că-l supără luna
Nu ştiu ce l-a apucat
De nu tace din lătrat.
Am un musafir în casă,
Şi pe usă dă să iasă ,
Seamănă c-o veveriţă,
Cred că mai mult la codiţă,
Este lungă şi stufoasă,
Şi o ţine cam făloasă,
Din năsuc tot dă de zor
Parcă e un rozător.
Plasticul îi place oare?
Ai răspuns la întrebare?
Castronelul meu e ros
Şi zace vărsat pe jos.
Roade ca un şoricel,
Dar e mult mai mare el.
Sigur nu e veveriţă,
Nu ţi-o spun după codiţă.
Ochisori, rotunzi şi mari,
Un botic, cam ascuţit,
Urechiuşe măricele.
Ziua toată doarme-n scorburi,
Noaptea pleacă după treburi
Să găsească o ghindă, alună
Şi-n burtică să o pună.
Iarna,o căsuţa-şi face,
Într-o groapă sub pământ,
Şi doarme acolo-n pace,
Şase luni şi chiar mai mult,
De nu l-ar lua, măi frate!
O foame de nu se poate.
Este doar un pricolici,
Umblă şi el pe aici
Unii îi mai zic şi pârş
Nu greşi...nu este târş
Răspunsuri
Zburdalnică şi frumoasă este "copilăria" dumneavoastră!
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Multumesc, Aurora!
Super imaginea!
Multumesc pentru tot.
Felicitări Agafia!
Multumesc!