Ologit de zburd şi bucium
Şi o iarnă deşirată,
Vântul zvârli biciul, bucium,
Şi c-o mină-nseninată,
Trece-n adiere lină,
Şi lipit de o tulpină,
Numără nori, migratoare,
Tolănit în nepăsare.
.
Un gândac cu gândăcica
De la soare au strâns ochii.
Plimbăreţi ca şi furnica;
Trei albine-n scurte rochii,
Au ieşit în cercetare,
Iar un fluture-n visare,
Stă stingher. Pe-o rămurică
Cip-cirip! şi-o păsărică.
.
Două muşte fără gânduri,
Cu mânuţele murdare,
Stau pe gard cu strâmbe scânduri,
Şubrezite şi cam rare,
Şi îşi netezesc făloase,
Aripile mătăsoase,
Picioruşele de liţă,
Alta-şi pune o fundiţă.
.
Din pământ stătut şi moale,
Cu un trup de veveriţă,
Ţâşni popândău-n soare,
De mână cu o fetiţă.
Uf! ce-au tresărit căci zborul
Unei păsăruci cât mărul,
Parc-a retezat pământul,
De-i zbârlise ca şi vântul.
.
Şi c-un moţ ca o mândrie,
Cântă lent o ciocârlie.
-->
Răspunsuri
Din podoabele pământului primăvăratic...
Vă mulţumesc, domnule Muntean.
.
Stimă,
Felicitări!
E frumos, călduţ...uneori plouă, însă se simte mireasma primăverii...
Mulţumesc, Mimi.
.
Aurora, cu drag