Sprintenel, un popândău,
S-a ivit de prin dudău.
Se ridică-n două labe,
Şi se uită după boabe.
A zărit spice de grâu,
Mai în vale, lângă râu,
Şi fuge să ia dejunul.
Un şoarece, căpcăunul,
Râde c-a ieşit la soare,
Şi-i murdar tot pe picioare,
Pe năsuc şi pe spinare,
Şi pe cele mustăcioare,
Parcă e o arătare!
El ignoră, ce să zică?
Dar zburând o rândunică,
Îl mustră pe şoricel:
-Hei, degeaba râzi de el
Că-i pătat cu nasu-n vânt,
Căci tu stai tot în pământ!
-->
Răspunsuri
Citit cu mare plăcere.
Încântată, doamna Eugenia, de trecerea dumneavoastră.
Vă mulţumesc mult!
Aurora, cu drag