S-a dus argintul de nea,
A venit verdele crud.
Magică e ţara mea,
Miros reavăn, pământ ud,
Ciripit de călătoare,
Floricele şi mult soare.
.
Plecă iarna necăjită,
Cu trei fulgi muiaţi în spate,
Cocoşată şi slăbită,
Şi dusă a fost departe!
Tocmai sus, în vârf de munte,
Făcând crestele cărunte.
.
A luat neguri şi vânt
Şi nopţile nesfârşite.
Împietriri reci din pământ,
Doar de crivăţ bântuite.
A luat tristeţi şi ger,
Plecând în lumi de mister.
.
Norii grei ce-au fost odată,
Au lăsat cerul senin,
Ridicându-şi poala toată;
Păsărilor zborul lin,
Soarelui răgaz să crească,
Natura s-o încălzească.
.
Frumos e în ţara mea,
Atât verde pe câmpie!
Primăvara râde-n ea,
Zile calde, veselie,
Zumzete prin pomi, în floare,
Viaţa-i cânt şi sărbătoare!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
De unde să iau textul?
Cum, Elena, nu vezi textul?
Iată, că l-am adus!
Mulţumesc de trecere.
.
Aurora, cu preţuire
Multă stimă, domnule Muntean!