Falnic, plopul s-a-mbrăcat
În veşmânt imaculat.
Sclipeşte de nici n-ar vrea
Să-l clintească-n toana sa,
Crivăţ aspru, nemilos,
Alb e de la vârf, în jos!
Gerul a scrâşnit din dinţi,
Zvâcneşte ieşit din minţi,
Cu obrajii bucălaţi,
Şi plămânii dilataţi;
A suflat ca un turbat,
Până plopul a-ngheţat.
Pe un ram lucind de ger,
Cu un ochi privind spre cer,
Guguştiucul s-a-ngrozit,
Fiindcă fulgii l-au orbit,
Ba şi viscol s-a pornit
Şi-a zburat, şi-a rătăcit,
Prin argintul spulberat,
Pân' la cuibuşor în sat.
Şade-n puf, nu singurel,
Perechiuşa-i lângă el!
-->
Răspunsuri