Un căpşor ca păpădia,
S-a ivit din coaja albă,
Cercetând vioi, câmpia,
Care poartă verde-salbă;
Şi sub mângâieri de soare,
Nu văzu că mamă, are!
.
Măicuţa, cu drag, priveşte,
Odoraşul. Ce sfială!
Şi cu ciocu-i ciuguleşte
Pufuşoru-i de beteală.
El săltând ochii neghină,
Îşi văzu mama. Ce mină!
.
Graţioasă, protectoare,
Aripi calde, mătăsoase;
Şi în guşuliţă are
Trei gângănii delicioase,
Şi-l îndeamnă să mănânce,
Să-l hrănească, să îl culce.
.
Căscă cioculeţu-ndată,
Iată, că simţise foame!
Cina-i dulce şi pasată,
"Pentru asta or fi mame?"
Se întrebă uluit,
Şi sătul, a aţipit.
-->
Răspunsuri
Frumos!
Vă mulţumesc, doamna Veronica.
.
Aurora, cu drag
Te-am văzut şi ca mamă, protectoare! Felicitări!!
Citit cu mare drag,
Îţi mulţumesc, Elena, preţuire!
Drag de trecerea ta, Mimi!
Mulţumesc.