Răceala lui Renuț / Poveste în rime - autor Aurora Luchian - POEZIA COPILĂRIEI

Să vă spun o întâmplare,

A fost vâlvă și-n ziare...

Moșul când se primenea

Și sacul își peticea,

Și punea vioi, de toate,

Jucării și ciocolate,

Fructe, alte bunătăți,

Cum făcu și-n alte dăți,

Ce să vezi? Necazu-i mare!

A primit și confirmare

De la medic...am bocit...

Un ren cică a răcit.

E Renuț, puiul de-o vară,

Și zburda zglobiu aseară,

Însă azi, retras în colț,

Șade țeapăn ca un bolț.

Are febră și tușește,

Când rage, când fornăiește,

I-a scăzut vlaga de de tot,

Sărmănelul... și-i de-un cot...

Vai, copiii când aflară,

Au dat printre medici sfoară,

Să găsească vraci cu har,

C-astfel rămân fără dar.

Moșul e-n dilemă mare,

Ce să facă Doamne, oare?

Își alină renul lent,

- Nu pot fi Moș ”corigent”...

Și se roagă-n barba deasă,

Ca Renuțul lui să iasă

Din această stare rea,

Și c-un pled îl învelea...

Cioc! Cioc! Cioc! răsună-n noapte,

Zdrăngănind lacăte, șapte,

La poarta lui Moș Crăciun.

- Bună seara! Sunt om bun!

Am venit să-ți vindec renul,

Eu sunt vraciul Fenomenul,

Am licență de un veac,

Uite-acuma îi dau leac!

..........................................

Ce să vă mai spun? În fine,

Renuț zburdă, este bine,

La caleașcă înhămat,

Vine cu Moșul, spre sat.

Acest răspuns a fost șters.