Răsfăţul verii - autor Aurora Luchian

 

Dospind soarele, căldură,
Să coacă săgeţi fierbinţi,
Respirând greoi pe gură,
Sclipindu-i lucioşii dinţi,
Îi zâmbi Verii cu dor,
De se-mbujoră uşor.
.
Nu ştiu ce făcu, dar parcă, 
Îi privi gleznele mici.
Cu graţie, dintr-o barcă,
Coborî. Iat-o aici!
A venit pe râu, în jos,
Că e lin şi răcoros.
.
Vântul prins de gelozie,
Îi umflă fustiţa-n sus!
Şi-o zbughise spre câmpie,
S-a întors şi iar s-a dus,
Şi vociferă: - Ei, na,
Soarele te va usca!
.
Chicotind zmeura dulce,
Vişinile acrişoare,
Şi-un cioroi de pe uluce,
Au şoptit complici: - Don' Soare,
E gelos de s-a ascuns,
Sub o tufă a şi plâns.
.
Ţinându-şi fustiţa, Vara,
Urcă pe-o colină, sus.
Hoinărise până seara,
Printre flori, iar la apus,
Soarele o sărută
Pe frunte şi o culcă.

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  • Citit drag. Frumos!

    • Dragă-mi este şi trecerea dumneavoastră!

      Vă mulţumesc.

  • Smile.gif Drag de trecerea ta, Lenuş,

    mulţumesc!

  • Frumos Aurora...Felicitări!

    Cu drag!

  • Frumos, duios si dulce vers! Felicitari, Aurora! Am citit cu multă placere!
    • Îţi mulţumesc de trecere, Mimi.

      O zi senină!

      .

      Aurora, cu dragSmile.gif

Acest răspuns a fost șters.
-->