Supărarea greieraşului
De critici m-am săturat
Şi-apoi m-am reabilitat,
Fiindcă-mi acordez vioara
Şi cânt pentru voi doar seara.
Sub lumina stelelor,
Prin mirosul florilor,
În canon cu-ai mei confraţi,
Cântăm să vă desfătaţi.
Că cerşesc, e un pretext,
Vorbe scoase din context,
Ziua strâng, la o adică,
Cot la cot lângă furnică,
Să am hrană în cămară,
Să nu mai fiu de ocară,
Cât o fi iarna de grea,
Am de toate-n casa mea.
Şi-apoi ce aveţi cu mine,
Că mă duc pe la vecine,
Nu m-acund şi nu alerg,
Să mai schimb o vorbă merg.
Noaptea cât de lungă este,
Depănăm câte-o poveste.
Sigur lor nu le convine,
Să vă spun că vin la mine!
-->
Răspunsuri
Minunat!
Mulţumesc, Lenuş!
Ăsta-i harul său, mai frate,
Să plimbe-arcuşul pe coarde.
Nici de munca nu-i e frică
Şi-are spor cât o furnică.
Mulţumesc, doamnă Bernad Floare, pentru catrenul în tandem cu poezia mea!
Nu-i leneş, dragul de el!
Îngânând un cântecel,
Adună ca o albină,
Iar cămara, iarna-i plină!
.
Plăcută "reabilitare"!
Felicitări, Elena!
Cu bucuria trecerii,
Aurora
Şi tu, Aurora, umpli sufletele cititorilor cu frumoasele-ţi versuri, când simple pentru sufletul curat al copiilor, când pline de umoru-ţi fin...
Mulţumesc şi pentru frumosul catren!
Preţuire,