Iarna se trezi buimacă,
Dintr-un somn prelung şi dulce.
Niciun puf de promoroacă,
Pe garduri, case, uluce;
Pomii vor să-nmugurească,
Ea, de ciudă, să plesnească!
.
A luat de prin cămară,
Provizii, cum are omul.
Ieşind val-vârtej afară,
Fără să întrebe pomul
De se vrea înveşmântat,
A pus nea de l-a-ncărcat!
.
Molfăind în cerul gurii,
Văzând casele pustii,
Se urcă pe creasta şurii,
Şi răsturnă mii şi mii,
De steluţe sclipicioase,
Doar albite sunt frumoase!
.
Tolănit în văgăună,
Crivăţul se-nviorase,
Moţăise vreme bună;
Văzând albul de mătase,
Sare zburdalnic, se joacă,
Parcă lumea vrea s-o-ntoarcă!
.
Un sticlete alb, zbârlit,
Ţopăie de ici-colea.
Vălul rece la-nţolit,
Şi atât se mai fălea,
Căci din toţi fraţii ce-i are,
El sclipeşte cel mai tare!
Răspunsuri
Felicitari Aurora!
Îţi mulţumesc, Lenuş!
.
Aurora, cu drag
Frumos! Tare aş vrea să se ducă la culcare!!!
Cu mare drag,
Elena, drag de trecerea ta!
Mulţumesc!
Toate versurile tale sunt frumoase!
Vă mulţumesc, doamna Veronica.
.
Aurora, cu drag
Vă mulţumesc pentru imagine, domnule Muntean.
.
Aurora, cu stimă