S-a trezit iarna, buimacă! - autor Aurora Luchian - POEZIA COPILĂRIEI

Postat de Aurora Luchian pe februarie 12, 2014 la 6:33

Iarna se trezi buimacă,

Dintr-un somn prelung şi dulce.

Niciun puf de promoroacă,

Pe garduri, case, uluce;

Pomii vor să-nmugurească,

Ea, de ciudă, să plesnească!

A luat de prin cămară,

Provizii, cum are omul.

Ieşind val-vârtej afară,

Fără să întrebe pomul

De se vrea înveşmântat,

A pus nea de l-a-ncărcat!

Molfăind în cerul gurii,

Văzând casele pustii,

Se urcă pe creasta şurii,

Şi răsturnă mii şi mii,

De steluţe sclipicioase,

Doar albite sunt frumoase!

Tolănit în văgăună,

Crivăţul se-nviorase,

Moţăise vreme bună;

Văzând albul de mătase,

Sare zburdalnic, se joacă,

Parcă lumea vrea s-o-ntoarcă!

Un sticlete alb, zbârlit,

Ţopăie de ici-colea.

Vălul rece la-nţolit,

Şi atât se mai fălea,

Căci din toţi fraţii ce-i are,

El sclipeşte cel mai tare!

Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!

buimacă, iarna, s-a, trezit

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –