Sub aripioare de mamă - Ocrotire - autor Aurora Luchian - POEZIA COPILĂRIEI

Arătos ca în reclamă,

Porumbel alb ca spuma,

Porumbiţa trist îşi cheamă,

Că în zori a picat bruma,

Şi e tare-ngrijorat,

Căci puiul e-nfrigurat.

L-a cuprins sub aripioare,

E golaş, întârziat.

Cum să-l lase? Cum să zboare

Dezbrăcat şi descălţat?

Iar măicuţa a plecat,

Să-i caute vreun gândac.

Strâns sub el, puiu-i şopteşte

Ca un copilaş cuminte:

-Măicuţa de ce lipseşte?

Ea-i duioasă, mai fierbinte,

Şi sub aripi moi de mamă,

Nu mi-e frig şi nici n-am teamă!

Porumbelul chibzuieşte:

"De-i cat' mama, puişorul

Dezgolit, înţepeneşte.

V-om plânge, i-om duce dorul;

Mama fără puişor,

V-a pieri precis, de dor!"

Deodată se aude

Un fâlfâit cunoscut.

Mama cu-aripioare ude,

Veselă a apărut,

Cu vreo cinci boabe de mei,

Pentru mititelul ei.

Stau uniţi în cuibuşor,

Alinându-şi puiul mic.

Adie şi-un vântişor,

Dar el nu simte nimic.

Nu-i pasă, nu-i singurel,

Căci părinţii-s lângă el.

.......................................

Doarme puiul şi zâmbeşte

Că măicuţa-l ocroteşte,

Şi sub calde aripioare,

Parcă-i încălzit de soare!

Voi păşiţi uşor pe-afară,

Ca puiul să nu tresară...

Acest răspuns a fost șters.