Atârnate, mai să cadă,
Ca şi chiciurile grele,
Multe fructe în livadă,
Râd de coapte-n rămurele!
Prune, piersici, mere, pere,
Nuci în coajă maronie,
Şi în vii, struguri de miere,
Toamna-i ca o simfonie.
Alarmate, îmbrâncite,
De a toamnei răsuflare,
Vrejuri seci şi scorojite,
Plâng în spasme după soare.
Doamna Piţigoi, acuză
Că se simte cenzurată.
Are ramuri, are muză,
Cum să cânţi înfrigurată?
Dintr-un cârd de aricioaice,
Adunate sub colină,
Una, o ciornă îşi face,
Şi-nspre filă se înclină:
-Broaşte reci, am o căldare,
Larve dulci, vreo două kile,
Greieraşi de pe cărare,
Am în stoc pe multe zile.
O ursoaică pântecoasă,
Cu doi pui gătiţi ca-n gală,
Simţind toamna, panicoasă,
În bârlog a dat năvală.
Ziua se miră, pesemne,
S-a-nchircit ca o bunică,
Şi luând un braţ de lemne,
A fugit la căldurică.
Răspunsuri
o incantare versul tau ca de obicei! o incantare si chipul tau, tot ca de obicei!
Sunteţi o generoasaă, doamna Gabriela!
Vă mulţumesc.
Superbă imagine!
Vă mulţumesc frumos.
.
Aurora, cu stimă
Drag de popasul tău, Mimi,
mulţumesc frumos!