Tare-i bine la bunici!
Tare-i bine la bunici,,
Pe colnic, sus, în sătuc,
Mă joc ziua-întregă-aici,
Cu dulăul meu – Haiduc!
Şi ascult cum toamna plânge,
Păsările ce-au plecat,
Când, în mici covoare-şi strânge,
Frunzele ce s-au uscat.
Din grădina ei frumoasă,
Buna şi-a dorit să-şi ia,
Toamna, ca s-o ducă-n casă,
Să n-o prindă iarna grea.
În odaia de curat,
A strâns mere arămii,
Iar la grindă-a agăţat,
Gutui, struguri aurii…
Cunoscând taina culorii,
Între geamuri a pus flori,
Când deschidem ochişorii,
Să ne surâdă în zori.
Roadele când îşi adună,
Bunii mei dragi, sănătoşi:
Mulţumescu-ţi, toamnă bună,
Strigă tare bucuroşi!!
-->
Răspunsuri
Adevărat, "tare-i bine la bunici!"
Minunat, Elena, felicitări!
Mulțumesc, Aurora! Ca bunicii suntem mai responsabili ca atunci când eram părinți!
Cu mare drag!