Tare-i bine la bunici!
Tare-i bine la bunici,,
Pe colnic, sus, în sătuc,
Mă joc ziua-ntregă-aici,
Cu dulăul meu – Haiduc!
Şi ascult cum toamna plânge,
Păsările ce-au plecat,
Când, în mici covoare-şi strânge,
Frunzele ce s-au uscat.
Din grădina ei frumoasă,
Buna şi-a dorit să-şi ia,
Toamna, ca s-o ducă-n casă,
Să n-o prindă iarna grea.
În odaia de curat,
A strâns mere arămii,
Iar la grindă-a agăţat,
Gutui, struguri aurii…
Cunoscând taina culorii,
Între geamuri a pus flori,
Când deschidem ochişorii,
Să ne surâdă în zori.
Roadele când îşi adună,
Bunii mei dragi, sănătoşi:
Mulţumescu-ţi, toamnă bună,
Strigă tare bucuroşi!!
-->
Răspunsuri
Frumos!
Ăsta-i adevărul, doamnă Veronica, încă mai este frumos!
Mulţumesc!!
"În odaia de curat,
A strâns mere arămii,
Iar la grindă-a agăţat,
Gutui, struguri aurii…''
o poezie minunata care imi aduce aminte de copilarie, de bunici...
cu mare drag am lecturat!
Doamna Bilic, mulţumesc pentru minunatul comentariu în imagini care vin să întregească mesajul meu!
Dacă am reuşit să vă trimit în odaia de curat a bunicii, mă bucur mult şi vă mai aştept...
cu mare drag,
Îmi aduc aminte cu mare drag de acele clipe. Superb poem. Citit cu drag.
O întoarcere în copilărie din când în când, ne dă viaţă! Vă mulţumesc pentru popas în sătucul de pe deal!
Admiraţie,
Am tresărit pentru o clipă... există la noi o casă asemănătoare, anexele diferă. Mulţumesc pentru postările muinunate!
Preţuire,
-
1
-
2
de 2 Următor →