Mi te-amintesc de când eram micuţ,
Cum te sculai în geana de lumină…
Plecai cu sapa-n spate şi desculţ
Şi te-ntorceai spre seară, pentru cină.
Găseai şi timp ca să te joci cu mine,
Duminica-mi citeai din cărţi poveşti,
Dar adormeai şi tu pe vorbele-ţi blajine,
Pe mâna mea - să ştiu că mă iubeşti.
Apoi, m-ai ajutat să scriu, să socotesc,
Să bat o coasă, să îngrijesc un pom,
Da întâi de toate, vreau să-ţi mulţumesc
Că ai ştiut să faci din mine - Om!
Nu ştiu de ce, mi-e gândul tulburat
Deşi în timp am adunat de toate…
Dar nu-mi simt sufletul ca şi al tău, curat,
Iar fără asta, să mă bucur - nu se poate!
Aşa că-n ceas de taină mă gândesc,
In viaţă dacă n-ar fi fost mai bine,
Să fi rămas ţăran - ca tine, să cosesc Şi sufletele să ne fie, două ape cristaline…
-->
Răspunsuri
O poezie preţioasă.
Felicitări!
.
Aurora, stimă
Am citit cu mare plăcere această frumoasă evocare.
Frumos poem închinat tatălui! Felicitări!!
Felicitări ! Minunat poem!
Apoi, m-ai ajutat să scriu, să socotesc,
Să bat o coasă, să îngrijesc un pom,
Da întâi de toate, vreau să-ţi mulţumesc
Că ai ştiut să faci din mine - Om!
Frumos!
LIKE!