Într-o zi întunecată
De la norii plumburii,
Veni toamna îmbufnată,
Peste dealuri şi câmpii.
.
Viile sunt îngrozite,
Suspină îngândurate.
Frunzele sunt arămite,
Vântu' le ia-n zbor, departe!
.
Sus, pe culme-n moţ de cer,
Plopul fâşâind tristeţe,
Cu o undă de mister,
Zvoni că i-a dat bineţe.
.
Florile au prins paloare
Şi s-au frânt ca-n reverenţă,
Şi-au şoptit cu-nfrigurare:
-Toamna parcă-i în demenţă!
.
Cu toane, învolburată,
De ceţuri şi norii gri,
Se avântă ca turbată,
Peste scaieţi pirpirii.
.
I-a sfărmat şi-mprăştiat
Sub pantofii de regină,
Şi în tină i-a muiat
Alături de rădăcină.
.
Într-un prun, o păsărică,
Ciufulită, arţăgoasă,
Jură pe o rămurică:
-Toamna e o nemiloasă!
.
-Mie-mi zici? sare scorţos
Piţigoiul zgribulit.
Merg să-mi pun un strai pufos,
Guturaiul m-a-nrobit!
-->
Răspunsuri
Viile sunt îngrozite,
Suspină îngândurate.
Frunzele sunt arămite,
Vântu' le zboară departe!....frumoas , ca de obicei...felicitari...
Bun venit, Maria, în lumea celor mici!
Mulţumesc!
.
Aurora, cu drag
Îţi mulţumesc, Lenuş, pentru "fărâma de toamnă".
.
Aurora, cu drag
Parcă toamna n-a venit
vara este pe sfâșite
vreau, nu vreau, nou început
îl accept pe negândite.
Foarte frumoasă poezia ta. Mi-a plăcut foarte mult. Felicitări!
Cu mare drag de trecerea dumneavoastră!
Vă mulţumesc pentru imagine.
.
Aurora
O fărâmă de toamnă...
Vă mulţumesc!
.
Aurora, stimă